Scurt update
Ultimul an şi ceva:
.: Noiembrie 2005
Tocmai întors din Elveţia, povesteam cu sete tuturor celor interesaţi să audă, experienţa mea din străinătăţi.
Trăiam de pe urma unei semi-afaceri de web-outsourcing pornită împreună cu un tânăr antreprenor cunoscut în timpul petrecut la Lausanne.
În mintea mea, se înfiripa ideea unei afaceri mai interesante împreună cu nişte prieteni şi a unei poziţii mai "consultative" în AIESEC, organizaţia care mi-a oferit atât de multe...
.: Februarie 2006
Semi-afacerea de web-outsourcing începea să mă plictisească.
Ideea de afacere interesantă împreună cu prietenii îmi zgândărea entuziasmul.
Aplicam pentru poziţia de Trainer în cadrul echipei naţionale de traineri a AIESEC România.
.: Mai 2006
Semi afacerea de web-outsourcing dispare
Ideea de afacere interesantă prinde contur. Împreună cu Ştefan şi cu Ţuţu, doi prieteni buni din AIESEC, am început să facem Planul de Afacere al viitoarei noastre companii. Urma să devenim o companie de valoare pe piaţa educaţiei non-formale şi a recrutării in campus.
Proaspăt membru al NTT (National Trainers Team), mă pregăteam pentru primele conferinţe TTT (Train the Trainers) în care urma să pregătim noua generaţie de traineri ai AIESEC România.
.: August 2006
Afacerea noastră are un nume: FOREGROUND. Nu avem nici un ban în cont, lucrăm de acasă pentru a organiza Primul târg profesionist de carieră din Transilvania, eveniment ce urma să ne aducă nişte bănei în cont şi o bază de clienţi de pe care să putem construi mai departe.
Tot acum, incep să devină evidente provocările antreprenoriatului: parteneriat în 3, motivaţie, bani, legi.
După două TTT-uri încep să îmi dau seama că nu mai am timp şi motivaţie pentru a fi parte din NTT.
.: Noiembrie 2006
Se desfăşoară prima ediţie a Târgului de Cariere. Evenimentul a fost un succes, am reuşit să aducem mai multe companii decât au fost vreodată la un targ de carieră în Cluj. Avem ceva bani în cont, un sediu cu birouri pe Clinicilor şi curaj să ne apucăm de a doua ediţie.
Am renunţat la NTT, însă sunt invitat sa fiu chair la LTS (Local Training Seminar), cea mai importantă conferinţă de pregatire a noilor membrii. Trebuie sa precizez ca deşi mi-am dorit mult timp sa fiu chair la o astfel de conferintă, prestaţia mea a fost sub aşteptări, timing-ul a fost cum nu se poate mai prost.
Intre timp, am trăit cea mai dureroasă experienţă sufletească. Tot sistemul meu de valori a fost zguduit din temelii, liniştea sufletească parea un vis naiv, iar încrederea în mine şi în cei din jurul meu se clătina serios.
.: Februarie 2007
Ne pregatim pentru a doua ediţie a târgului, avem un nou angajat şi un colaborator. Viaţa mea intră intr-o rutină ciudată, o amestecătură de sentimente contradictorii îmi mănâncă nopţile, toată lumea din jurul meu pare să se piardă într-o ceaţă. Piesele de domino sau pus in mişcare. Eu aplic politica struţului...
Sunt incredibil de singur, îmi vizitez parinţii şi surorile la Sibiu.
.: Mai 2007
A doua ediţie a Târgului de Cariere ia sfârşit. Deşi ne propusesem să creştem, am scăzut. Nu am dus lipsă de factori care să determine scăderea: inamici din clasa politică, greşeli individuale, nici cea mai mica urmă de teamwork, orgolii prea mari pentru o firmă atât de fragilă.
După nici un an, parteneriatul se destramă în cel mai dizgraţios mod, n-aş fi crezut niciodată. Acolo unde în străfundul sufletului eu căutam o mână salvatoare, am gasit un şut în fund, mascat într-un ciorap de mătase.
Pentru a doua oară în mai puţin de jumătate de an simt cum universul mi se năruie.
Plec în Sibiu, stau cu familia.
Iau totul ca pe o încercare. Decid să fac din asta o oportunitate.
Mie teamă...
.: Iunie 2007
M-am mutat în Bucureşti.
Sunt angajat la TMI, singura firmă pentru care mi-am dorit vreodată să lucrez. Am un salariu decent şi un job care mi se potriveşte ca o mănuşă, pe lângă asta posibilităţile de creştere sunt evidente şi mă entuziasmează.
Zilele trec înfricoşător de repede. Oamenii sunt meschini. Sufletul mie gol iar orizontul este inceţoşat.
În fiecare week-end mă plimb prin Herăstrău încercând să găsesc ceva, şi il voi găsi...e doar o chestiune de timp.
.: Noiembrie 2005
Tocmai întors din Elveţia, povesteam cu sete tuturor celor interesaţi să audă, experienţa mea din străinătăţi.
Trăiam de pe urma unei semi-afaceri de web-outsourcing pornită împreună cu un tânăr antreprenor cunoscut în timpul petrecut la Lausanne.
În mintea mea, se înfiripa ideea unei afaceri mai interesante împreună cu nişte prieteni şi a unei poziţii mai "consultative" în AIESEC, organizaţia care mi-a oferit atât de multe...
.: Februarie 2006
Semi-afacerea de web-outsourcing începea să mă plictisească.
Ideea de afacere interesantă împreună cu prietenii îmi zgândărea entuziasmul.
Aplicam pentru poziţia de Trainer în cadrul echipei naţionale de traineri a AIESEC România.
.: Mai 2006
Semi afacerea de web-outsourcing dispare
Ideea de afacere interesantă prinde contur. Împreună cu Ştefan şi cu Ţuţu, doi prieteni buni din AIESEC, am început să facem Planul de Afacere al viitoarei noastre companii. Urma să devenim o companie de valoare pe piaţa educaţiei non-formale şi a recrutării in campus.
Proaspăt membru al NTT (National Trainers Team), mă pregăteam pentru primele conferinţe TTT (Train the Trainers) în care urma să pregătim noua generaţie de traineri ai AIESEC România.
.: August 2006
Afacerea noastră are un nume: FOREGROUND. Nu avem nici un ban în cont, lucrăm de acasă pentru a organiza Primul târg profesionist de carieră din Transilvania, eveniment ce urma să ne aducă nişte bănei în cont şi o bază de clienţi de pe care să putem construi mai departe.
Tot acum, incep să devină evidente provocările antreprenoriatului: parteneriat în 3, motivaţie, bani, legi.
După două TTT-uri încep să îmi dau seama că nu mai am timp şi motivaţie pentru a fi parte din NTT.
.: Noiembrie 2006
Se desfăşoară prima ediţie a Târgului de Cariere. Evenimentul a fost un succes, am reuşit să aducem mai multe companii decât au fost vreodată la un targ de carieră în Cluj. Avem ceva bani în cont, un sediu cu birouri pe Clinicilor şi curaj să ne apucăm de a doua ediţie.
Am renunţat la NTT, însă sunt invitat sa fiu chair la LTS (Local Training Seminar), cea mai importantă conferinţă de pregatire a noilor membrii. Trebuie sa precizez ca deşi mi-am dorit mult timp sa fiu chair la o astfel de conferintă, prestaţia mea a fost sub aşteptări, timing-ul a fost cum nu se poate mai prost.
Intre timp, am trăit cea mai dureroasă experienţă sufletească. Tot sistemul meu de valori a fost zguduit din temelii, liniştea sufletească parea un vis naiv, iar încrederea în mine şi în cei din jurul meu se clătina serios.
.: Februarie 2007
Ne pregatim pentru a doua ediţie a târgului, avem un nou angajat şi un colaborator. Viaţa mea intră intr-o rutină ciudată, o amestecătură de sentimente contradictorii îmi mănâncă nopţile, toată lumea din jurul meu pare să se piardă într-o ceaţă. Piesele de domino sau pus in mişcare. Eu aplic politica struţului...
Sunt incredibil de singur, îmi vizitez parinţii şi surorile la Sibiu.
.: Mai 2007
A doua ediţie a Târgului de Cariere ia sfârşit. Deşi ne propusesem să creştem, am scăzut. Nu am dus lipsă de factori care să determine scăderea: inamici din clasa politică, greşeli individuale, nici cea mai mica urmă de teamwork, orgolii prea mari pentru o firmă atât de fragilă.
După nici un an, parteneriatul se destramă în cel mai dizgraţios mod, n-aş fi crezut niciodată. Acolo unde în străfundul sufletului eu căutam o mână salvatoare, am gasit un şut în fund, mascat într-un ciorap de mătase.
Pentru a doua oară în mai puţin de jumătate de an simt cum universul mi se năruie.
Plec în Sibiu, stau cu familia.
Iau totul ca pe o încercare. Decid să fac din asta o oportunitate.
Mie teamă...
.: Iunie 2007
M-am mutat în Bucureşti.
Sunt angajat la TMI, singura firmă pentru care mi-am dorit vreodată să lucrez. Am un salariu decent şi un job care mi se potriveşte ca o mănuşă, pe lângă asta posibilităţile de creştere sunt evidente şi mă entuziasmează.
Zilele trec înfricoşător de repede. Oamenii sunt meschini. Sufletul mie gol iar orizontul este inceţoşat.
În fiecare week-end mă plimb prin Herăstrău încercând să găsesc ceva, şi il voi găsi...e doar o chestiune de timp.
Labels: interioare
6 Comments:
Buna dragule,
Nu stiam ce mai faci cum o mai duci, cand ma intorc pe la jumatea lui Iulie mi-ar face placere sa stam la o vorba prin Bucuresti.
PS: Incearca sa scapi de tonul asta trist ... ai prieteni care si-ar dori sa vorbeasca cu tine.
Z.
In primu' rand: nu mai sunt asa trist, am fost. acum sunt doar un pic debusolat :o)
In al doilea: pai daca's trist nu pot prietenii sa vb cu mine?? :o)
Ne vedem la bere. Noi am pus deja de un grup de bere format din stimabilii: Dani P, Iulius, Sorinel, Radu Mustata
P.S. ieste frate!!! imi citeste cineva blogu' :))
This post has been removed by the author.
Bine ai revenit.
Ia-o incet, ai timp;)
Ne vedem sper cand vin in vacanta,nu?
Coraaa....de cand nu ne-am mai auzit/vazut.
Pai ar fi foarte fain sa ne vedem cand vii.
Sayonara? Arigato...:o)
Gabi, super fain! la TMI, sper sa ne vedem fratem,pote ai timo si vi la Peninsula in Mures si mmergem la un pahar de vorba..
Post a Comment
Links to this post:
Create a Link
<< Home